...priveste-ma in ochi si spune-mi, ce voi deveni?ce-mi va fi drag sa fac, ce cuvinte voi rosti, ce drumuri se vor impleti cu pasii mei?ce voi iubi si pentru ce as fi gata sa mor?spune-mi daca trenurile imi vor mai tine loc de casa, daca strazile imi vor mai fi parinti, daca ziua de maine o voi astepta cu aceasi speranta ca si ieri ...tu care esti deja om mare, tu sti daca ce-i copil din mine va mai exista peste ani...daca voi mai simti sarutul zanelor din vis...daca printi si printese vor prinde viata in castelul meu de nisip?tu trebuie sa sti daca diminetile ma vor trezi nerabdatoare, doar sa se joace cu mine si oare soarele o sa mai rada in parul meu?... stiu ca nu voi ramane mic si...vreau sa-mi cresc copilaria odata cu mine...spune-mi, voi avea nevoie de ea sa cred in mine, sa uit picaturile acelea sarate numite lacrimi ce deja-mi sunt prietene, sa pastrez razele acelea mici ce-mi usca indata plansul si apoi mi se ascund in buzunare...spune-mi in ce voi crede?din dumnezeii tai cei multi omule, da-mi si mie unul...iar cand mare voi fi, de ma va primi ca un copil...atunci o sa am Dumnezeul meu!
3 comentarii:
Se,is mandra de tine :)
foarte frumoase pozele :)
Ansamblul (fotografii plus poezie) în sine e frumos, dar umbra tristeții este, uneori, dominantă.
Trimiteți un comentariu